2. Copacabana Beach.
3. Miami
4. O tara nordica de unde e vizibila aureola boreala
5. Tokyo
6. Sydney
7. Istanbul
8. Marrakech
9. Gibraltar
10. Paris
miercuri, 29 februarie 2012
Zece locuri de vizitat inainte sa mor.
1. New York-ul de pe Empire State Building
2. Copacabana Beach.
3. Miami
4. O tara nordica de unde e vizibila aureola boreala
5. Tokyo
6. Sydney
7. Istanbul
8. Marrakech
9. Gibraltar
10. Paris
2. Copacabana Beach.
3. Miami
4. O tara nordica de unde e vizibila aureola boreala
5. Tokyo
6. Sydney
7. Istanbul
8. Marrakech
9. Gibraltar
10. Paris
marți, 28 februarie 2012
Despre dragostea de aproapele
Va imbulziti in preajma aproapelui si il inconjurati cu vorbe frumoase. Dar va spun ca dragostea voastra de aproapele e vinovata dragoste de sine insiva.
Intrati la aproapele vostru, ca sa fugiti de voi insiva si din asta ati vrea sa faceti o virtute: dar intrezaresc "dezinteresarea" voastra.
Tu e mai varstnic decat eu; tu este sfintit, pe cata vreme eul inca nu-i; astfel se ingramadeste omul catre aproapele sau.
Va predic eu oare dragostea de aproapele? Mai degraba v-as povatui fuga de aproapele si dragostea de cel indepartat!
Mai presus decat dragostea de aproapele se gaseste iubirea de ceea ce este indepartat si de ceea ce trebuie sa vina. Mai presus inca decat iubirea de oameni eu asez dragostea de lucruri si naluci.
Naluca asta care alearga inainteata, frate al meu, e mai frumoasa decat tine;de ce nu-i harazesti carnea si oasele tale? Dar ti-e frica si fugi spre aproapele tau.
Nu stiti indestul sa va suportati voi insiva si nu va iubiti indeajuns: de acea ati voi sa ademeniti pe aproapele prin dragostea voastra si sa va poleiti cu greselile lui.
As vrea ca tot neamul aproapelui si vecinilor sa va fie nesuferit. V-ar trebui atunci sa fauriti prin voi insiva un prieten ca inima clocotitoare.
Chemati un martor, cand voiti sa graiti bine despre voi insiva; iar cand l-ati ademenit sa cugete bine despre voi- voi sunteti aceia care cugeta bine despre voi insiva.
Numai acela nu minte care graieste impotriva constiintei sale, dar mai cu seama cel ce vorbeste impotriva nestiintei sale. Si asa glasuiti voi insiva in legaturile voastre de toate zilele si amagiti pe vecinul impotriva voastra.
Astfel graieste nebunul: "Legaturile cu oamenii vatama caracterul, mai cu seama cand nu-i numai unul".
Unul se duce la aproapele sau pentru ca se cauta pe sine, iar altul pentru ca ar vrea sa se uite pe sine. Josnica voastra dragoste de sine faureste din singuratatea voastra o temnita.
Cei mai indepartati sunt aceia ce ispasesc iubirea voastra de aproapele: caci daca nu sunteti decat cinci laolalta, faceti sa moara un al saselea.
Nu-mi plac nicidecum serbarile voastre: am gasit prea multi comedieni acolo, ba chiar privitorii insisi se purtau ca niste actori.
Nu va propovaduiesc aproapele, ci prietenul.
Fie ca prietenul sa va fie sarbatoarea pamanteasca si o prevestire a Supraomului.
Va propovaduiesc prietenul si inima lui plina ochi. Dar trebuie sa stii a fi ca buretele, cand vrei sa fii iubit de inimile supraincarcate.
Va predic despre prietenul ce poarta in sinea lui o lume desavarsita, invelis al binelui,-prietenul fauritor care pururi are de daruit o lume desavarsita.
Si dupa cum s-a dezlantuit lumea pentru dansul, tot asa se inlantuie iarasi, ca indeplinirea binelui prin rau a telului prin intamplare.
Fie ca viitorul si cel mai indepartat lucru sa-ti fie tie pricina prezentului: in prietenul tau cata sa iubesti Supraomul ca pe rostul tau de a fi.
Fratii mei, eu nu va propovaduiesc iubirea de aproapele, ci va indemn sa-l iubiti pe cel indepartat.
FRIEDERICH NIETZSCHE
Intrati la aproapele vostru, ca sa fugiti de voi insiva si din asta ati vrea sa faceti o virtute: dar intrezaresc "dezinteresarea" voastra.
Tu e mai varstnic decat eu; tu este sfintit, pe cata vreme eul inca nu-i; astfel se ingramadeste omul catre aproapele sau.
Va predic eu oare dragostea de aproapele? Mai degraba v-as povatui fuga de aproapele si dragostea de cel indepartat!
Mai presus decat dragostea de aproapele se gaseste iubirea de ceea ce este indepartat si de ceea ce trebuie sa vina. Mai presus inca decat iubirea de oameni eu asez dragostea de lucruri si naluci.
Naluca asta care alearga inainteata, frate al meu, e mai frumoasa decat tine;de ce nu-i harazesti carnea si oasele tale? Dar ti-e frica si fugi spre aproapele tau.
Nu stiti indestul sa va suportati voi insiva si nu va iubiti indeajuns: de acea ati voi sa ademeniti pe aproapele prin dragostea voastra si sa va poleiti cu greselile lui.
As vrea ca tot neamul aproapelui si vecinilor sa va fie nesuferit. V-ar trebui atunci sa fauriti prin voi insiva un prieten ca inima clocotitoare.
Chemati un martor, cand voiti sa graiti bine despre voi insiva; iar cand l-ati ademenit sa cugete bine despre voi- voi sunteti aceia care cugeta bine despre voi insiva.
Numai acela nu minte care graieste impotriva constiintei sale, dar mai cu seama cel ce vorbeste impotriva nestiintei sale. Si asa glasuiti voi insiva in legaturile voastre de toate zilele si amagiti pe vecinul impotriva voastra.
Astfel graieste nebunul: "Legaturile cu oamenii vatama caracterul, mai cu seama cand nu-i numai unul".
Unul se duce la aproapele sau pentru ca se cauta pe sine, iar altul pentru ca ar vrea sa se uite pe sine. Josnica voastra dragoste de sine faureste din singuratatea voastra o temnita.
Cei mai indepartati sunt aceia ce ispasesc iubirea voastra de aproapele: caci daca nu sunteti decat cinci laolalta, faceti sa moara un al saselea.
Nu-mi plac nicidecum serbarile voastre: am gasit prea multi comedieni acolo, ba chiar privitorii insisi se purtau ca niste actori.
Nu va propovaduiesc aproapele, ci prietenul.
Fie ca prietenul sa va fie sarbatoarea pamanteasca si o prevestire a Supraomului.
Va propovaduiesc prietenul si inima lui plina ochi. Dar trebuie sa stii a fi ca buretele, cand vrei sa fii iubit de inimile supraincarcate.
Va predic despre prietenul ce poarta in sinea lui o lume desavarsita, invelis al binelui,-prietenul fauritor care pururi are de daruit o lume desavarsita.
Si dupa cum s-a dezlantuit lumea pentru dansul, tot asa se inlantuie iarasi, ca indeplinirea binelui prin rau a telului prin intamplare.
Fie ca viitorul si cel mai indepartat lucru sa-ti fie tie pricina prezentului: in prietenul tau cata sa iubesti Supraomul ca pe rostul tau de a fi.
Fratii mei, eu nu va propovaduiesc iubirea de aproapele, ci va indemn sa-l iubiti pe cel indepartat.
FRIEDERICH NIETZSCHE
miercuri, 22 februarie 2012
Vladimir Nabokov. Despre o carte intitulata Lolita.
Dupa ce l-am interpretat pe suavul John Ray, personajul principal din Lolita care a redactat Cuvantul inainte, orice alte comentarii venite din partea mea ar putea sa socheze - de fapt, m-ar soca chiar si pe mine -, intrucat ar insemna sa-l interpretez pe Vladimir Nabokov vorbind despre propria carte. Totusi, cateva lucruri trebuie discutate ; si procedeul autobiografic poate duce la o fuziune intre mim si model.
Profesorii de literatura sunt in stare sa-si puna probleme de felul "Care este intentia autorului?" sau, si mai rau, "Ce vrea sa spuna tipul?". Ei bine, eu fac parte din categoria autorilor care se apuca sa scrie o carte doar cu scopul de a scapa de acea carte si care, daca li se cere sa explice originile si geneza operei respective, se vad nevoiti sa recurga la termeni vechi ca Interactiune si Combinatie - ceea ce, sunt obligat sa admit, creeazaimpresia ca un scamatorisi explica un truc recurgand la altul.
Am simtit prima pulsatie firava a Lolitei spre sfarsitul lui 1939 sau inceputul lui 1940 in Paris, intr-o perioada cand eram tintuit la pat de atac sever de nevralgie intercostala. Dupa cate imi amintesc, pulsatia originara a inspiratiei a fost produsa oarecum de un foileton despre o maimuta de la Jardin des Plantes care, dupa cateva luni de insistente depuse de un om de stiinta, a produs primul desen realizat vreodata de un animal: sarmana creatura a schitat gratiile custii unde statea inchisa. Impulsul initial n-a avut nicio legatura contextuala cu sirul ulterior de ganduri care a generat, totusi, prototipul romanului meu, o nuvela de vreo trezeci de pagini. Am scris-o in ruseste, limba in care scrisesem romane incepand din 1924 (cele mai bune nu sunt traduse in engleza si toate sunt interzise in Rusia din motive politice). Barbatul era din Europa Centrala, nimfeta anonima era frantuzoaica, iar locurile de desfasurare a actiunii erau Parisul si Provence. Personajul masculin se casatorea cu mama fetei, dar femeia era bolnava si murea curand dupa cununie, iar dupa incercarea ratata de a profita de orfana intr-o camera de hotel, Arthur (asa se numea) se arunca sub rotile unui camion. Intr-o noapte de razboi cu ferestrele camuflate cu hartie albastra, am citit nuvela intr-un grup de prieteni - Mark aldanov, doi revolutionari sociali si o doctorita ; dar nu mi-a placut cum a iesit si am distrus-o in 1940, la putin timp dupa ce m-am mutat in America.
Prin 1949, in Itacha, in nordul statului New York, pulsatia, care nu incetase complet niciodata, a inceput sa ma sacaie din nou. Combinatia si inspiratia s-au asociat ca un elan proaspat si m-au implicat intr-o tratare noua a temei, dar de data aceasta in engleza - limba primei mele guvernante din Sankt-Petersburg, circa 1930, o anume Miss Rachel Home. Acum nimfeta avea ceva sange irlandez., dar in esenta ramanea aceeasi fetiscana si ideea fundamentala a casatoriei cu mama ei se pastra ; altminteri "fatul" era nou si-i dadusera in taina gheare si aripi de roman.
Cartea s-a dezvoltat lent, cu multe intreruperi si devieri. Imi trebuisera vreo patruzeci de ani ca sa inventez Rusia si Europa Centrala, iar acum ma vedeam confruntat cu sarcina a inventa America. Obtinerea ingredientelor locale care sa-mi permita sa injectez o doza medie de "realitate"(unul dintre putinele cuvinte care nu are nici un sens fara ghilimele) in infuzia de fantezie individuala s-a dovedit la cincizeci de ani un proces mult mai dificil decat fusese Europa tineretilor mele, cand receptivitatea si capacitatea de retinere functionau din plin si de la sine. Intre timp am scris alte carti. O data sau de doua ori am fost pepunctul de a arde versiunea neterminata : am dus-o pe Juanita Dark pana la umbra crematoriului de pe pajistea inocenta, dar m-a oprit gandul ca stafia cartii distruse imi va bantui fisierul toata viata.
In fiecare vara sotia mea si eu plecam la vanatoare de fluturi. Exemplarele sunt depuse la institutii stiintifice ca, de pilda, Muzeul de Zoologie Comparata de la Harvard sau Colectia de la Cornell University. Etichetele fixate sub fluturi vor fi un adevarat dar pentru cercetatorul din secolul douazeci si un pasionat de biografiile ascunse. Si astfel, la taberele noastre - Telluride, Colorado ; Afton, Wyoming ;Portal, Arizona ; Ashland, Oregon - am reluat energic Lolita, lucrand seara sau in zilele norocoase. Am terminat manuscrisul in primavara lui 1954 si imediat am inceput sa caut un editor.
La inceput, sfatuit de prieten vechi si prudent, am fost suficient de docil si am hotarat sa o public anonim.Nu voi regreta insa niciodata faptul ca, nu mult dupa aceea, m-am hotarat sa semnez Lolita, deorece mi-am dat seama ca masca mi-ar fi compromis foarte probabil propria cauza. Cei patru editori americani, W, X, Y, Z, carora le-am oferit pe rand dactilograma si-au consultat lectorii si consilierii literari si s-au aratat extrem de socati de Lolita ; nici macar vechiul si prudentul meu prieten F.P. nu se asteptase la o asemenea reactie.
Este adevarat ca in batrana Europa si cu osebire in secolul al optsprecezelea (Exemplele cele mai clare vin din Franta), licentiozitatea deliberata nu era incompatibila cu sclipirile de comedia ori cu satira viguroasa, sau chiar cu verva unui poet rafinat aflat intr-o stare de spirit poznasa, dar este la fel de adevarat ca in timpurile moderne termenul de "pornografie" implica modernitate, comercialism si anume reguli stricte de naratiune. Obscenitatea trebuie cuplata cu banalitatea, fiindca e obligatoriu ca orice fel de delectare estetica sa fie inlocuita complet cu o simpla stimulare sexuala care cere cuvantul traditional pentru a actiona direct asupra pacientului. Producatorul de pornografie e obligat sa respecte reguli vechi si rigide pentru a-i oferi pacientului sau certitudinea satisfactiei asa cum li se intampla, de exemplu, celor pasionati de romanele politiste - romane, unde, daca nu esti atent, adevaratul asasin s-ar putea dovedi, spre dezgustul fanului, originalitatea artistica (cine, de exemplu, ar fori o povestire politista lipsita de dialog?). Astfel, in romanele pornografice, actiunea trebuie sa se limiteze la copulatia cliseelor. Stilul, structura, imagistica nu trebuie sa-l distraga pe cititor de la lubricitatea calduta. Romanul se va alcatui printr-o alternare de scene sexuale. Pasajele intermediare se vor reduce la insailari de sensuri, punti logice extrem de simple, expuneri si explicatii succinte, pe care cititorul la va sari probabil, insa vrea sa le stie acolo ca nu aiba senzatia ca este pacalit (o mentalitate ce se trage din basmele "adevarate" ale copilariei). Mai mult, scenele sexuale din carte trebuie sa urmeze o linie ascendenta, cu noi variatiuni, combinatii inedite, noi erotisme si o crestere constanta a numarului participantilor (intr-o piesa a lui Sade e chemat si gradinarul) si, astfel, sfarsitul cartii va fi apoteotic - adica suprasaturat cu erotism.
Anumite procedee tehnice de la incepuli Lolitei (jurnalul lui Humbert, de exemplu) i-au indus in eroare pe lectorii mei de la editurile solicitate, facandu-i sa creada ca au in fata o carte licentioasa. Se asteptau la o succesiune ascendenta de scene erotice ; cand acestea s-au oprit, lectorii s-au oprit si ei, i-a cuprins plictisul si au abandonat cartea. Iata motivul, cred eu, unul dintre motivele pentru care cele patru edituri nu au citit pana la capat dactilograma. Nu ma intereseaza daca ele au considerat ca romanul este sau nu este pornografic. Refuzul lor de a cumpara cartea nu se intemeia pe felul in care am tratat tema, ci se datora temei insesi, intrucat pentru majoritatea editorilor americani exista cel putin trei teme tabu. Celelalte doua sunt : casatoria foarte reusita si binecuvantata cu multi copii si nepoti dintre un partener alb si unul negru ; si ateul desavarsit care traieste o viata fericita si folositoare si moare in timpul somnului la 106 ani.
Cateva reactii au fost foarte amuzante : un lector mi-a sugerat ca firma sa ar fi dispusa sa ma publice daca as transforma-o pe Lolita intr-un baiat de doisprezece ani pe care sa-l las sedus de Humbert, un fermier, intr-un hambar, intr-o ambianta sordida si arida, totul expus in fraze scurte, puternice, "realiste" ("El se poarta nebuneste. Cred ca noi ne purtam cu totii nebuneste. Cred ca Dumnezeu insusi se poarta nebuneste", etc.). Desi lumea ar trebui sa stie ca detest simbolurile si alegoriile (ceea ce se datoreaza in parte vechii mele repulsii fata de magia freudiana si in parte faptului ca nu pot suferi generalizarile nascocite de mitologii si sociologii literari), un lector, altminteri inteligent, care a frunzarit prima parte a cartii a vazut Lolita "Batrana Europa pervertind tanara America", in timp ce alt frunzaritor a inteles ca romanul prezinta "Tanara america pervertind batrana Europa". Editorul X, ai carui consilieri au fost aat de plictisiti de Humbert incat n-au izbutit sa treaca de pagina 188, a avut naivitatea sa-mi scrie ca partea a doua e prea lunga. Pe de alta parte, editorul Y si-a exprimat regretul ca in carte nu se afla si oameni buni. Editorul Z mi-a scris ca, daca ar publica Lolita, si el, si eu am infunda puscaria.
Intr-o tara libera nu este presupus ca un scriitot o sa-si bata capul cu demarcatia exacta dintre senzualitate si senzitivitate ; n-ar avea nici un rost ; pot sa-i admir, dar nu sunt capabil sa rivalizez cu cei care expun tinere si frumoase mamifere fotografiate in reviste un decolteul general este coborat atat cat trebuie pentru a provoca chicotitul unui fost director de scoala, dar destul de ridicat pentru a nu atrage incruntarea directorului de posta. Presupun ca exista cititori pentru care este excitanta desfasurarea cuvintelor murale in acele romane enorme si iremediabil de banale, dactilografiate cu degete mari ale mediocritatilor cu staif, lucrari numite "puternice" si "viguroase" de cronicarii de duzina. Anumite suflete nobile vor considera ca romanul Lolita este lipsit de sens fiindca nu ii invata nimic., Eu nu sunt un cititor sau scriitor de romane didactice si, in ciuda informatiilor lu John Ray, Lolita nu urmareste un scop moral. Pentru mine, opera de fictiune exista in masura in care imi produce ceea ce as numi grosso modo bucurie estetica, aduca sentimentul de a fi oarecum conectat undeva cu alte stari existentiale unde norma este arta (curiozitate, tandrete, bunavointa, extaz). Nu sunt multe carti de acest fel. Celelalte reprezinta fie maculatura de actualitate, fie asa-numita literatura de idei, livrata in uriase ambalaje de ipsos ce se transmit de la epoca la epoca, pana cand vine cineva cu un ciocan si le trage lui Balzac, Gorki sau Mann o lovitura zdravana si-i sparge.
Unii scriitori m-au acuzat ca Lolita este antiamericana. Acuza aceasta ma indurereaza mult mai tare decat invinuirea idioata de imoralitate. Consideratiuni de profunzime si de perspective (o pepluza de suburbie, o pajiste montana) m-au obligat sa construiesc un numar de ambiante americane. Aveam nevoie de un anumit mediu care bine-dispune. Or, nimic nu priveste vulgaritatea filistina, nu exista o deosebire intrinseca intre manierele palearctice si cele nearctice. Un proletar din Chicago poate fi la fel de burghez (in sens flaurbertian) ca si un duce. Am ales motelurile americane in locul hotelorilor elvetiene sau al hanurilor engleze dar pentru ca ma straduiesc sa fiu un scriitor american si revendic numai drepturile de care se bucura alti scriitori americani. Pe de alta parte, Humbert, creatia mea, este strain si anarhist si exista multe lucruri in care ma aflu in dezacord cu el (inclusiv, evident, chestiunea nimfetelor). Si toti cititorii mei rusi stiu ca vechile mele lumi- ruseasca, britanica, germana, franceza - sunt la fel de fantastice si personale ca si aceasta noua.
N-as vrea ca afirmatiile mele sa para rezultatul ranchiunei si, de aceea, ma grabesc sa adaug ca, pe langa mieluseii care au citit dactilograma Lolitei sau editia scoasa de Olympia Press intrebandu-se tot timpul "De ce trebuie sa citesc despre maniaci?", au existat si o serie de oameni intelepti, sensibili si seriosi care mi-au inteles cartea foarte bine, oricum, mai bine decat o pot explica eu aici.
Pentru orice scriitor care se respecta, cartile publicitate se constituie in prezente constante si consolatoare. Luminile lor de control ard permanent undeva in subsol si o usoara atingere a termostatului personal produce instantaneu o mica si potolita explozie de caldura familiara. Aceasta prezenta, aceasta vapaie a cartii situata la o departare permanent accesibila creeaza un sentiment foarte agreabil si, cu cat cartea s-a conformat mai bine la conturul si la culoarea prefigurate, cu cat lumina ei straluceste mai intens si mai linistit. Dar chiar si asa, exista anumite puncte, drumuri laturalnice, depresiuni care sunt evocate de autor cu mai multa inflacarare si degustate cu mai multa incantare decat alte parti ale cartii. Dupa ce am corectat spalturile in iarna anului 1954, nu am mai recitit Lolita, dar constat ca este o prezenta incantatoare acum cand ma bantuie discret pe langa casa, asa cum o zi de vara despre care stii ca va fi stralucitoare sta dincolo de pacla. Si intotdeauna cand ma gandesc la Lolita imi aleg, pentru a ma delecta, anumite imagini : aceea a domnului Taximovici sau lista calsei de la Scoala din Ramsdale, sau imaginea Charlottei spunand "etans", sau pe cea a Lolitei inaintand lent spre darurile lui Humbert, sau picturile ce decoreaza mansarda stilizata a lui Gaston Godin, sau chipul barbierului de la Kasbeeam (care m-a costat o luna de lucru), sau Lolita jucand tenis, sau spitalul din Elphinstone, sau palida, gravida, mult-iubita, de neregasit Dolly Schiller murind in Gray Star (capitala cartii), ori clinchetele de clopotei ale orasului din vale urcand poteca de munte (pe care am prins prima femele cunoscuta din specia Lycaiedes sublivens Nabokov). Acestea constituite nervii cartii. Sunt punctele secrete, coordonatele subconstiente cu ajutorul carora este urzita cartea - desi imi dau foarte limpede seama ca acestea si alte scene vor fi sarite sau nu vor fi bagate in seama. Mai mult, cei care incep sa citeasca romanul sub impresia ca este ceva in genul unor carti ca Memoirs of a Woman of Pleasura sau Les Amours de Milord Gorsvit nici nu vor ajunge la ele. E foarte adevarat ca romanul meu contine diferite aluzii la impulsurile fiziologice ale unui individ pervers. Dar, in definitiv, noi nu suntem copii, nici delicventi juvenili analfabeti, nici baieti de la scolile publice engleze care dupa o noapte de zbenguiala homosexuala trebuie sa suporte paradoxul de a-i citi pe antici in variante expurgate.
E o copilarie sa citesti opera de fictiune pentru a dobandi informatii despre o tara sau despre o clasa sociala, sau despre autor. Si totusi, dupa ce a ctit Lolita, unul din putinii mei prieteni intimi s-a simtit sincer afectat de faptul ca eu (eu!) sunt nevoit sa traiesc "printre oameni atat de deprimati" - cand singurul disconfort pe care il resimteam cu adevarat era acela de a trai in atelierul meu inconjurat de membre abandonate si torsuri neterminate.
Dupa ce Olympia Press, din Paris, a publicat cartea, un critic american a emis parerea ca Lolita ar reprezenta monumentul pasiunii mele pentru romanul romantic. Daca am inlocui "romanul romantic" cu "limba engleza", formula aceasta eleganta ar fi mai corecta. Simt insa ca aici glasul meu capata tonalitati stridente. Nici unul dintre prietenii mei americani nu mi-a citit cartile rusesti si astfel orice comentariu laudativ despre forta operelor mele englezesti imi pare oarecum inexact. Tragedia mea personala, care nu poate si nu trebuie sa ma preocupe decat pe mine, este ca a trebuit sa-mi parasesc idiomul meu natural, limba rusa, o limba neimpiedicata, bogata si de o docilitate infinita, si sa recurg la o engleza de calitatea a doua, lipsit fiind astfel de toate acele dispozitive - oglina inselatoare, fundalul din catifea neagra, asociatiile si traditiile implicate si implicite - pe care iluzionistul bastinas le poate utiliza in chip magic, falfaindu-si cozile fractului, pentru a transcede intr-un fel personal la mostenirea primita.
12 noiembrie - 1956
Profesorii de literatura sunt in stare sa-si puna probleme de felul "Care este intentia autorului?" sau, si mai rau, "Ce vrea sa spuna tipul?". Ei bine, eu fac parte din categoria autorilor care se apuca sa scrie o carte doar cu scopul de a scapa de acea carte si care, daca li se cere sa explice originile si geneza operei respective, se vad nevoiti sa recurga la termeni vechi ca Interactiune si Combinatie - ceea ce, sunt obligat sa admit, creeazaimpresia ca un scamatorisi explica un truc recurgand la altul.
Am simtit prima pulsatie firava a Lolitei spre sfarsitul lui 1939 sau inceputul lui 1940 in Paris, intr-o perioada cand eram tintuit la pat de atac sever de nevralgie intercostala. Dupa cate imi amintesc, pulsatia originara a inspiratiei a fost produsa oarecum de un foileton despre o maimuta de la Jardin des Plantes care, dupa cateva luni de insistente depuse de un om de stiinta, a produs primul desen realizat vreodata de un animal: sarmana creatura a schitat gratiile custii unde statea inchisa. Impulsul initial n-a avut nicio legatura contextuala cu sirul ulterior de ganduri care a generat, totusi, prototipul romanului meu, o nuvela de vreo trezeci de pagini. Am scris-o in ruseste, limba in care scrisesem romane incepand din 1924 (cele mai bune nu sunt traduse in engleza si toate sunt interzise in Rusia din motive politice). Barbatul era din Europa Centrala, nimfeta anonima era frantuzoaica, iar locurile de desfasurare a actiunii erau Parisul si Provence. Personajul masculin se casatorea cu mama fetei, dar femeia era bolnava si murea curand dupa cununie, iar dupa incercarea ratata de a profita de orfana intr-o camera de hotel, Arthur (asa se numea) se arunca sub rotile unui camion. Intr-o noapte de razboi cu ferestrele camuflate cu hartie albastra, am citit nuvela intr-un grup de prieteni - Mark aldanov, doi revolutionari sociali si o doctorita ; dar nu mi-a placut cum a iesit si am distrus-o in 1940, la putin timp dupa ce m-am mutat in America.
Prin 1949, in Itacha, in nordul statului New York, pulsatia, care nu incetase complet niciodata, a inceput sa ma sacaie din nou. Combinatia si inspiratia s-au asociat ca un elan proaspat si m-au implicat intr-o tratare noua a temei, dar de data aceasta in engleza - limba primei mele guvernante din Sankt-Petersburg, circa 1930, o anume Miss Rachel Home. Acum nimfeta avea ceva sange irlandez., dar in esenta ramanea aceeasi fetiscana si ideea fundamentala a casatoriei cu mama ei se pastra ; altminteri "fatul" era nou si-i dadusera in taina gheare si aripi de roman.
Cartea s-a dezvoltat lent, cu multe intreruperi si devieri. Imi trebuisera vreo patruzeci de ani ca sa inventez Rusia si Europa Centrala, iar acum ma vedeam confruntat cu sarcina a inventa America. Obtinerea ingredientelor locale care sa-mi permita sa injectez o doza medie de "realitate"(unul dintre putinele cuvinte care nu are nici un sens fara ghilimele) in infuzia de fantezie individuala s-a dovedit la cincizeci de ani un proces mult mai dificil decat fusese Europa tineretilor mele, cand receptivitatea si capacitatea de retinere functionau din plin si de la sine. Intre timp am scris alte carti. O data sau de doua ori am fost pepunctul de a arde versiunea neterminata : am dus-o pe Juanita Dark pana la umbra crematoriului de pe pajistea inocenta, dar m-a oprit gandul ca stafia cartii distruse imi va bantui fisierul toata viata.
In fiecare vara sotia mea si eu plecam la vanatoare de fluturi. Exemplarele sunt depuse la institutii stiintifice ca, de pilda, Muzeul de Zoologie Comparata de la Harvard sau Colectia de la Cornell University. Etichetele fixate sub fluturi vor fi un adevarat dar pentru cercetatorul din secolul douazeci si un pasionat de biografiile ascunse. Si astfel, la taberele noastre - Telluride, Colorado ; Afton, Wyoming ;Portal, Arizona ; Ashland, Oregon - am reluat energic Lolita, lucrand seara sau in zilele norocoase. Am terminat manuscrisul in primavara lui 1954 si imediat am inceput sa caut un editor.
La inceput, sfatuit de prieten vechi si prudent, am fost suficient de docil si am hotarat sa o public anonim.Nu voi regreta insa niciodata faptul ca, nu mult dupa aceea, m-am hotarat sa semnez Lolita, deorece mi-am dat seama ca masca mi-ar fi compromis foarte probabil propria cauza. Cei patru editori americani, W, X, Y, Z, carora le-am oferit pe rand dactilograma si-au consultat lectorii si consilierii literari si s-au aratat extrem de socati de Lolita ; nici macar vechiul si prudentul meu prieten F.P. nu se asteptase la o asemenea reactie.
Este adevarat ca in batrana Europa si cu osebire in secolul al optsprecezelea (Exemplele cele mai clare vin din Franta), licentiozitatea deliberata nu era incompatibila cu sclipirile de comedia ori cu satira viguroasa, sau chiar cu verva unui poet rafinat aflat intr-o stare de spirit poznasa, dar este la fel de adevarat ca in timpurile moderne termenul de "pornografie" implica modernitate, comercialism si anume reguli stricte de naratiune. Obscenitatea trebuie cuplata cu banalitatea, fiindca e obligatoriu ca orice fel de delectare estetica sa fie inlocuita complet cu o simpla stimulare sexuala care cere cuvantul traditional pentru a actiona direct asupra pacientului. Producatorul de pornografie e obligat sa respecte reguli vechi si rigide pentru a-i oferi pacientului sau certitudinea satisfactiei asa cum li se intampla, de exemplu, celor pasionati de romanele politiste - romane, unde, daca nu esti atent, adevaratul asasin s-ar putea dovedi, spre dezgustul fanului, originalitatea artistica (cine, de exemplu, ar fori o povestire politista lipsita de dialog?). Astfel, in romanele pornografice, actiunea trebuie sa se limiteze la copulatia cliseelor. Stilul, structura, imagistica nu trebuie sa-l distraga pe cititor de la lubricitatea calduta. Romanul se va alcatui printr-o alternare de scene sexuale. Pasajele intermediare se vor reduce la insailari de sensuri, punti logice extrem de simple, expuneri si explicatii succinte, pe care cititorul la va sari probabil, insa vrea sa le stie acolo ca nu aiba senzatia ca este pacalit (o mentalitate ce se trage din basmele "adevarate" ale copilariei). Mai mult, scenele sexuale din carte trebuie sa urmeze o linie ascendenta, cu noi variatiuni, combinatii inedite, noi erotisme si o crestere constanta a numarului participantilor (intr-o piesa a lui Sade e chemat si gradinarul) si, astfel, sfarsitul cartii va fi apoteotic - adica suprasaturat cu erotism.
Anumite procedee tehnice de la incepuli Lolitei (jurnalul lui Humbert, de exemplu) i-au indus in eroare pe lectorii mei de la editurile solicitate, facandu-i sa creada ca au in fata o carte licentioasa. Se asteptau la o succesiune ascendenta de scene erotice ; cand acestea s-au oprit, lectorii s-au oprit si ei, i-a cuprins plictisul si au abandonat cartea. Iata motivul, cred eu, unul dintre motivele pentru care cele patru edituri nu au citit pana la capat dactilograma. Nu ma intereseaza daca ele au considerat ca romanul este sau nu este pornografic. Refuzul lor de a cumpara cartea nu se intemeia pe felul in care am tratat tema, ci se datora temei insesi, intrucat pentru majoritatea editorilor americani exista cel putin trei teme tabu. Celelalte doua sunt : casatoria foarte reusita si binecuvantata cu multi copii si nepoti dintre un partener alb si unul negru ; si ateul desavarsit care traieste o viata fericita si folositoare si moare in timpul somnului la 106 ani.
Cateva reactii au fost foarte amuzante : un lector mi-a sugerat ca firma sa ar fi dispusa sa ma publice daca as transforma-o pe Lolita intr-un baiat de doisprezece ani pe care sa-l las sedus de Humbert, un fermier, intr-un hambar, intr-o ambianta sordida si arida, totul expus in fraze scurte, puternice, "realiste" ("El se poarta nebuneste. Cred ca noi ne purtam cu totii nebuneste. Cred ca Dumnezeu insusi se poarta nebuneste", etc.). Desi lumea ar trebui sa stie ca detest simbolurile si alegoriile (ceea ce se datoreaza in parte vechii mele repulsii fata de magia freudiana si in parte faptului ca nu pot suferi generalizarile nascocite de mitologii si sociologii literari), un lector, altminteri inteligent, care a frunzarit prima parte a cartii a vazut Lolita "Batrana Europa pervertind tanara America", in timp ce alt frunzaritor a inteles ca romanul prezinta "Tanara america pervertind batrana Europa". Editorul X, ai carui consilieri au fost aat de plictisiti de Humbert incat n-au izbutit sa treaca de pagina 188, a avut naivitatea sa-mi scrie ca partea a doua e prea lunga. Pe de alta parte, editorul Y si-a exprimat regretul ca in carte nu se afla si oameni buni. Editorul Z mi-a scris ca, daca ar publica Lolita, si el, si eu am infunda puscaria.
Intr-o tara libera nu este presupus ca un scriitot o sa-si bata capul cu demarcatia exacta dintre senzualitate si senzitivitate ; n-ar avea nici un rost ; pot sa-i admir, dar nu sunt capabil sa rivalizez cu cei care expun tinere si frumoase mamifere fotografiate in reviste un decolteul general este coborat atat cat trebuie pentru a provoca chicotitul unui fost director de scoala, dar destul de ridicat pentru a nu atrage incruntarea directorului de posta. Presupun ca exista cititori pentru care este excitanta desfasurarea cuvintelor murale in acele romane enorme si iremediabil de banale, dactilografiate cu degete mari ale mediocritatilor cu staif, lucrari numite "puternice" si "viguroase" de cronicarii de duzina. Anumite suflete nobile vor considera ca romanul Lolita este lipsit de sens fiindca nu ii invata nimic., Eu nu sunt un cititor sau scriitor de romane didactice si, in ciuda informatiilor lu John Ray, Lolita nu urmareste un scop moral. Pentru mine, opera de fictiune exista in masura in care imi produce ceea ce as numi grosso modo bucurie estetica, aduca sentimentul de a fi oarecum conectat undeva cu alte stari existentiale unde norma este arta (curiozitate, tandrete, bunavointa, extaz). Nu sunt multe carti de acest fel. Celelalte reprezinta fie maculatura de actualitate, fie asa-numita literatura de idei, livrata in uriase ambalaje de ipsos ce se transmit de la epoca la epoca, pana cand vine cineva cu un ciocan si le trage lui Balzac, Gorki sau Mann o lovitura zdravana si-i sparge.
Unii scriitori m-au acuzat ca Lolita este antiamericana. Acuza aceasta ma indurereaza mult mai tare decat invinuirea idioata de imoralitate. Consideratiuni de profunzime si de perspective (o pepluza de suburbie, o pajiste montana) m-au obligat sa construiesc un numar de ambiante americane. Aveam nevoie de un anumit mediu care bine-dispune. Or, nimic nu priveste vulgaritatea filistina, nu exista o deosebire intrinseca intre manierele palearctice si cele nearctice. Un proletar din Chicago poate fi la fel de burghez (in sens flaurbertian) ca si un duce. Am ales motelurile americane in locul hotelorilor elvetiene sau al hanurilor engleze dar pentru ca ma straduiesc sa fiu un scriitor american si revendic numai drepturile de care se bucura alti scriitori americani. Pe de alta parte, Humbert, creatia mea, este strain si anarhist si exista multe lucruri in care ma aflu in dezacord cu el (inclusiv, evident, chestiunea nimfetelor). Si toti cititorii mei rusi stiu ca vechile mele lumi- ruseasca, britanica, germana, franceza - sunt la fel de fantastice si personale ca si aceasta noua.
N-as vrea ca afirmatiile mele sa para rezultatul ranchiunei si, de aceea, ma grabesc sa adaug ca, pe langa mieluseii care au citit dactilograma Lolitei sau editia scoasa de Olympia Press intrebandu-se tot timpul "De ce trebuie sa citesc despre maniaci?", au existat si o serie de oameni intelepti, sensibili si seriosi care mi-au inteles cartea foarte bine, oricum, mai bine decat o pot explica eu aici.
Pentru orice scriitor care se respecta, cartile publicitate se constituie in prezente constante si consolatoare. Luminile lor de control ard permanent undeva in subsol si o usoara atingere a termostatului personal produce instantaneu o mica si potolita explozie de caldura familiara. Aceasta prezenta, aceasta vapaie a cartii situata la o departare permanent accesibila creeaza un sentiment foarte agreabil si, cu cat cartea s-a conformat mai bine la conturul si la culoarea prefigurate, cu cat lumina ei straluceste mai intens si mai linistit. Dar chiar si asa, exista anumite puncte, drumuri laturalnice, depresiuni care sunt evocate de autor cu mai multa inflacarare si degustate cu mai multa incantare decat alte parti ale cartii. Dupa ce am corectat spalturile in iarna anului 1954, nu am mai recitit Lolita, dar constat ca este o prezenta incantatoare acum cand ma bantuie discret pe langa casa, asa cum o zi de vara despre care stii ca va fi stralucitoare sta dincolo de pacla. Si intotdeauna cand ma gandesc la Lolita imi aleg, pentru a ma delecta, anumite imagini : aceea a domnului Taximovici sau lista calsei de la Scoala din Ramsdale, sau imaginea Charlottei spunand "etans", sau pe cea a Lolitei inaintand lent spre darurile lui Humbert, sau picturile ce decoreaza mansarda stilizata a lui Gaston Godin, sau chipul barbierului de la Kasbeeam (care m-a costat o luna de lucru), sau Lolita jucand tenis, sau spitalul din Elphinstone, sau palida, gravida, mult-iubita, de neregasit Dolly Schiller murind in Gray Star (capitala cartii), ori clinchetele de clopotei ale orasului din vale urcand poteca de munte (pe care am prins prima femele cunoscuta din specia Lycaiedes sublivens Nabokov). Acestea constituite nervii cartii. Sunt punctele secrete, coordonatele subconstiente cu ajutorul carora este urzita cartea - desi imi dau foarte limpede seama ca acestea si alte scene vor fi sarite sau nu vor fi bagate in seama. Mai mult, cei care incep sa citeasca romanul sub impresia ca este ceva in genul unor carti ca Memoirs of a Woman of Pleasura sau Les Amours de Milord Gorsvit nici nu vor ajunge la ele. E foarte adevarat ca romanul meu contine diferite aluzii la impulsurile fiziologice ale unui individ pervers. Dar, in definitiv, noi nu suntem copii, nici delicventi juvenili analfabeti, nici baieti de la scolile publice engleze care dupa o noapte de zbenguiala homosexuala trebuie sa suporte paradoxul de a-i citi pe antici in variante expurgate.
E o copilarie sa citesti opera de fictiune pentru a dobandi informatii despre o tara sau despre o clasa sociala, sau despre autor. Si totusi, dupa ce a ctit Lolita, unul din putinii mei prieteni intimi s-a simtit sincer afectat de faptul ca eu (eu!) sunt nevoit sa traiesc "printre oameni atat de deprimati" - cand singurul disconfort pe care il resimteam cu adevarat era acela de a trai in atelierul meu inconjurat de membre abandonate si torsuri neterminate.
Dupa ce Olympia Press, din Paris, a publicat cartea, un critic american a emis parerea ca Lolita ar reprezenta monumentul pasiunii mele pentru romanul romantic. Daca am inlocui "romanul romantic" cu "limba engleza", formula aceasta eleganta ar fi mai corecta. Simt insa ca aici glasul meu capata tonalitati stridente. Nici unul dintre prietenii mei americani nu mi-a citit cartile rusesti si astfel orice comentariu laudativ despre forta operelor mele englezesti imi pare oarecum inexact. Tragedia mea personala, care nu poate si nu trebuie sa ma preocupe decat pe mine, este ca a trebuit sa-mi parasesc idiomul meu natural, limba rusa, o limba neimpiedicata, bogata si de o docilitate infinita, si sa recurg la o engleza de calitatea a doua, lipsit fiind astfel de toate acele dispozitive - oglina inselatoare, fundalul din catifea neagra, asociatiile si traditiile implicate si implicite - pe care iluzionistul bastinas le poate utiliza in chip magic, falfaindu-si cozile fractului, pentru a transcede intr-un fel personal la mostenirea primita.
12 noiembrie - 1956
marți, 21 februarie 2012
From Charlotte Haze to Humbert Humbert
Iti fac o marturisire: te iubesc [asa incepea scrisoarea; si o clipa, o clipa deformata, am confundat mazgalitura isteroida cu scrisul dezordonat, nesigur al unei scolarite]. Duminica trecuta, la biserica-tu raule, n-ai vrut sa vii sa vezi ferestrele noastre noi si frumoase!-, de-abia duminica trecuta, dragule, l-am intrebat pe Dumnezeu, Doamne, ce sa fac in situatia asta? Si Dumnezeu mi-a spus sa procedez asa cum procedez acum. Intelegi, nu exista alternativa. M-am indragostit de tine din clipa in care te-am vazut. Sunt o femeie pasionata si singuratica, iar tu esti dragostea viestii mele.
Asadar, dragul meu drag, mon cher, cher monsieur , ai citit si acum stii. Asa ca te rog sa-ti strangi bagajele si sa pleci numaidecat. Este hotararea proprietaresei. Renunt la un chirias. Te dau afara. Pleaca! Du-te! Departez! Ma intorc pe la vremea cinei - daca man cu optzeci de mile la ora si la dus, si la intors si n-am vreun accident (dar ce importanta ar mai avea?) - si nu doresc sa te mai gasesc in casa. Te rog , te implor pleaca imediat, acum. Nici macar nu mai citi pana la capat randurile mele absurde. Du-te! Adieu.
Situatia, cheri, este destul de simpla. Fireste, stiu absolut sigur ca nu insemnez nimic pentru tine, nimic-nimic. Oh, da, te amuza sa discuti cu mine (si sa ma tachinezi, ai inceput sa indragesti casa noastra prietenoasa, cartile mele preferate, gradina mea frumoasa, ba chiar si felul zgomotos de a fi al Lolitei), dar eu nu insemnez nimic pentru tine. Asa-i? Da, absolut nimic pentru tine. Dar daca, dupa ce ai citit "confesiunea" mea, ajungi la concluzia, in stilul tau romantic si sumbru, european, ca sunt destul de atragatoare si iti propui sa profiti de scrisoarea mea si sa ma seduci, atunci esti un criminal - mai cumplit decat rapitorul bestial care silueste un copil. E limpede, cred, cheri. Daca insa te decizi sa ramai, daca te-as gasi acasa (ceea ce stiu ca nu se va intampla - iata de ce ma simt in stare sa-mi continui epistola), faptul ca ai ramas ar insemna doar un singur lucru: ca ma vrei asa cum te vreau si eu, adica pe toata viata, si ca esti gata sa-ti legi viata de a mea pentru totdeauna si sa fii tatal fetitei mele.
Mai lasa-ma sa bat campii, sa aiurez inca o clipa, una mica, mica de tot, scumpul meu, fiindca stiu ca ai si rupt scrisoarea, iar faramele ei(ilizibile) sunt in vartejul toaletei. Scumpul meu, mon tres, tres cher, ce univers al dragostei am inaltat pentru tine in timpul acestui miraculos iunie! Stiu ca esti rezervat , cat esti de "britanic". Reticenta ta specifica lumii vechi, simtul decadentei sunt lezate, poate, de indrazneala unei fete americane! Tu, care iti disimulezi chiar si cele mai puternica sentimente, crezi, probabil, ca sunt o mica idioata lipsita de pudoare pentru ca imi ofer asa, pe tava, sarmana inima ranita. Domnul Haze era un om minunat, suflet de aur, dar avea, intamplator, douazeci de ani mai mult decat mine si-in fine, la ce bun sa barfesc trecutul. Dragul meu drag, daca ai facut abstractie de rugamintea mea si ai citit scrisoarea pana la sfarsitul ei amar, ti-ai satisfacut pe deplin curiozitatea. Dar nu conteaza. Rupe scrisoarea si te du. Nu uita sa lasi cheia pe masa din camera ta. Si adresa ta pe o bucata de hartie, ca sa-ti pot restitui pana la sfarsitul lunii cei doisprezece dolari pe care ti-i datorez. Ramai cu bine, dragule. Roaga-te pentru mine-daca te rogi vreodata.
Asadar, dragul meu drag, mon cher, cher monsieur , ai citit si acum stii. Asa ca te rog sa-ti strangi bagajele si sa pleci numaidecat. Este hotararea proprietaresei. Renunt la un chirias. Te dau afara. Pleaca! Du-te! Departez! Ma intorc pe la vremea cinei - daca man cu optzeci de mile la ora si la dus, si la intors si n-am vreun accident (dar ce importanta ar mai avea?) - si nu doresc sa te mai gasesc in casa. Te rog , te implor pleaca imediat, acum. Nici macar nu mai citi pana la capat randurile mele absurde. Du-te! Adieu.
Situatia, cheri, este destul de simpla. Fireste, stiu absolut sigur ca nu insemnez nimic pentru tine, nimic-nimic. Oh, da, te amuza sa discuti cu mine (si sa ma tachinezi, ai inceput sa indragesti casa noastra prietenoasa, cartile mele preferate, gradina mea frumoasa, ba chiar si felul zgomotos de a fi al Lolitei), dar eu nu insemnez nimic pentru tine. Asa-i? Da, absolut nimic pentru tine. Dar daca, dupa ce ai citit "confesiunea" mea, ajungi la concluzia, in stilul tau romantic si sumbru, european, ca sunt destul de atragatoare si iti propui sa profiti de scrisoarea mea si sa ma seduci, atunci esti un criminal - mai cumplit decat rapitorul bestial care silueste un copil. E limpede, cred, cheri. Daca insa te decizi sa ramai, daca te-as gasi acasa (ceea ce stiu ca nu se va intampla - iata de ce ma simt in stare sa-mi continui epistola), faptul ca ai ramas ar insemna doar un singur lucru: ca ma vrei asa cum te vreau si eu, adica pe toata viata, si ca esti gata sa-ti legi viata de a mea pentru totdeauna si sa fii tatal fetitei mele.
Mai lasa-ma sa bat campii, sa aiurez inca o clipa, una mica, mica de tot, scumpul meu, fiindca stiu ca ai si rupt scrisoarea, iar faramele ei(ilizibile) sunt in vartejul toaletei. Scumpul meu, mon tres, tres cher, ce univers al dragostei am inaltat pentru tine in timpul acestui miraculos iunie! Stiu ca esti rezervat , cat esti de "britanic". Reticenta ta specifica lumii vechi, simtul decadentei sunt lezate, poate, de indrazneala unei fete americane! Tu, care iti disimulezi chiar si cele mai puternica sentimente, crezi, probabil, ca sunt o mica idioata lipsita de pudoare pentru ca imi ofer asa, pe tava, sarmana inima ranita. Domnul Haze era un om minunat, suflet de aur, dar avea, intamplator, douazeci de ani mai mult decat mine si-in fine, la ce bun sa barfesc trecutul. Dragul meu drag, daca ai facut abstractie de rugamintea mea si ai citit scrisoarea pana la sfarsitul ei amar, ti-ai satisfacut pe deplin curiozitatea. Dar nu conteaza. Rupe scrisoarea si te du. Nu uita sa lasi cheia pe masa din camera ta. Si adresa ta pe o bucata de hartie, ca sa-ti pot restitui pana la sfarsitul lunii cei doisprezece dolari pe care ti-i datorez. Ramai cu bine, dragule. Roaga-te pentru mine-daca te rogi vreodata.
Daca maine mori?
Un foarte bun prieten m-a facut sa ma intreb, printr-o postare pe blogul lui, care ar fi lucrurile pe care le-as face, daca un anumit strain ar veni, maine, de exemplu, sa-mi zica :"Fata draga, mai ai 10 zile de trait!". Da, e o chestie la care, cred eu, multa lume se gandeste. Ce as face?(considerand un buget nelimitat si niciun obstacol, nu ca ar fi vreun obstacol cand te poti scalda in bani).
Mi-as aloca cu siguranta 24 de ore alaturi de familie. Cu siguranta. M-as bucura de fiecare detaliu familial si le-as multumi alor mei pentru ce au facut pentru mine. Si aici imi vine in minte o reclama de la Dr. Oetker, daca nu ma insel(oricum nu are nicio relevanta).
Dupa ziua petrecuta langa ai mei as zbura la aeroport si as lua primul zbor spre oriunde. As vizita o tara noua in doua zile si as experimenta tot ce se poate. In Europa. N-am timp de vize. Sunt ultimele mele 10 zile, ce Dumnezeu?
3 s-au dus. Au ramas 7. As lua urmatorul zbor, spre o anumita tara, pentru a petrece cateva ore, cu o anumita persoana, pentru a imi consuma fericirea, pentru a ma simti in viata, atat timp cat mai am. Nu mi-ar parea rau. De nimic.
De aici as zbura direct la Paris, Parisul meu romantic, drag si iubit! Sa vad gratioasele "gazele" pe Chance Elysee facand shopping la Chanel, Louboutin, Vuitton(a se pronunta cu un accent frantuzesc jalnic, stangaci, amator).
Plimbare pe coasta de azur, apoi la Londra. Sa mai simt o data atmosfera de poveste cu regine si printi! Sa-mi mai vad o data Tamisa tulbure si sa mai simt agitatia londoneza de la metrou.
M-as retrage intr-un satuc englezesc la malul marii cu tarmuri inalte, de unde sa se vada in zare un far cu peretii tociti de vant si de vreme, cu niste dulciuri traditionale, niste ciocolata si o eventuala sticla de Cola si as medita asupra a tot ce am facut in viata. Nu as avea prea multe de gandit. Au fost putine, fara intensitate, lucruri marunte care m-au format. Le-as multumi telepatic celor care au contribuit la formarea mea, care au asistat la innebunirea mea.
Si as astepta...
Mi-as aloca cu siguranta 24 de ore alaturi de familie. Cu siguranta. M-as bucura de fiecare detaliu familial si le-as multumi alor mei pentru ce au facut pentru mine. Si aici imi vine in minte o reclama de la Dr. Oetker, daca nu ma insel(oricum nu are nicio relevanta).
Dupa ziua petrecuta langa ai mei as zbura la aeroport si as lua primul zbor spre oriunde. As vizita o tara noua in doua zile si as experimenta tot ce se poate. In Europa. N-am timp de vize. Sunt ultimele mele 10 zile, ce Dumnezeu?
3 s-au dus. Au ramas 7. As lua urmatorul zbor, spre o anumita tara, pentru a petrece cateva ore, cu o anumita persoana, pentru a imi consuma fericirea, pentru a ma simti in viata, atat timp cat mai am. Nu mi-ar parea rau. De nimic.
De aici as zbura direct la Paris, Parisul meu romantic, drag si iubit! Sa vad gratioasele "gazele" pe Chance Elysee facand shopping la Chanel, Louboutin, Vuitton(a se pronunta cu un accent frantuzesc jalnic, stangaci, amator).
Plimbare pe coasta de azur, apoi la Londra. Sa mai simt o data atmosfera de poveste cu regine si printi! Sa-mi mai vad o data Tamisa tulbure si sa mai simt agitatia londoneza de la metrou.
M-as retrage intr-un satuc englezesc la malul marii cu tarmuri inalte, de unde sa se vada in zare un far cu peretii tociti de vant si de vreme, cu niste dulciuri traditionale, niste ciocolata si o eventuala sticla de Cola si as medita asupra a tot ce am facut in viata. Nu as avea prea multe de gandit. Au fost putine, fara intensitate, lucruri marunte care m-au format. Le-as multumi telepatic celor care au contribuit la formarea mea, care au asistat la innebunirea mea.
Si as astepta...
luni, 20 februarie 2012
duminică, 19 februarie 2012
Scrisoare catre liceeni- Tudor Chirila
Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca Cola si bananele si am crezut ca daca noi citim...si ei vor citi si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici, castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit...voi insa, voi aveti o sansa. Voi! Aveti sansa! Nu va ganditi la furat, e calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti, daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statu'. Stiti voi ceva despre TVA si cum ai putea sa il furi dar nu va este foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar nu aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar nu aveti si daca ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri...NU E NICIO SANSA!
Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti puteti sa reusiti! Unul singur dintre voi va fi mancat, zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti, timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati! Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii.
Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa faceti cu banii gramezi? La ce iti foloseste un Lamborghini cand nu ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?
Nu va judecati profesorii. Sunt oameni amarati din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei, au muncit si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. Nu aveti niciun drept sa-i dispretuiti, nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta, va reprezinta doar ceea ce scoateti pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura! Vremea pumnului si a bodyguarzilor a trecut.
O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel.Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa spuna cine este Delacroix sau Chagall, nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in "Sarmanul Dionis" si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat "Cina cea de taina" si de ce Visconti a ales romanul lui Thoman Mann ca sa faca un mare film. Ei o sa va invete doar sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.
Nu va mai luati dupa ziare, nu dau doi bani pe deneratia voastra. Nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat, iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti platiti pe masura, adica prost. "Eleva porno" este un exemplu.
Nu cititi ziarele, cititi doar cateva, cele care va informeaza. Nu sariti la orice promotie, fiti mai selectivi. Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. O sa le fie mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de "distrusi", iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequila. E timpul sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta pentru ca veti intra in viata adanc de tot si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.
Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta.Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic, pentru ca hotii nu contruiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa se opreasca.
O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu dar sigur copii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc. Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi, puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va murdareasca! Dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat! Fiecare picatura de noroi sunt bani care n-au ajuns pe strada aia! Trebuie sa schimbati asta! Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deoseobesc Binele de Rau. Din prezentul amarateia astea de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai mult buni, cu atat veti sufoca Raul. Nu e imposibil!
Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni! Si raspanditi-va precum lacustele.Nu ii invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, de baietii de oras, dupa 39 de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Ori trofeele astea sunt trecatoare, cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt calea! Priviti unde ne-a adus setea de bani! Nu va resemnati! Asta nu duce nicaieri. "Capul plecat sabia il taie". Protestati, luptati, protestati, cu scop insa, nu de degeaba, ca astfel se tranforma in latrat. Invatati legile, invatati-va drepturile, atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste si veti intelege ca trebuie sa le schimbati.
Pare greu si cere timp. Dar Doamne! Voi aveti timp! Si pentru voi nimic nu e greu.Voi nu intelegeti ca voi sunteti SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor atunci abia copiii vostri voi mai avea o sansa, caci sansa vine o data la o generatie! Noi am pierdut! Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap Alb! Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa ii alegeti si sa nu ii invidiati. Sa nu ii invidiati! Lor le va fi cel mai greu, vor avea gloria, dar si cosmarul! Vor fi salvatorii vostri dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi si trebuie sa ii cautati de pe acum! Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii, altfel veti pieri odata cu noi si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si ei vor castiga. Cine sunt ei?! Ii stiti foarte bine, ii vedeti in ziare in fiecare zi. Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale, lupta cunoasterii. Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de abia atunci veti sti sa luptati cu adevarat. Nu va amagiti cu prezentul. Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?
Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti puteti sa reusiti! Unul singur dintre voi va fi mancat, zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti, timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati! Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii.
Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa faceti cu banii gramezi? La ce iti foloseste un Lamborghini cand nu ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?
Nu va judecati profesorii. Sunt oameni amarati din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei, au muncit si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. Nu aveti niciun drept sa-i dispretuiti, nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta, va reprezinta doar ceea ce scoateti pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura! Vremea pumnului si a bodyguarzilor a trecut.
O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel.Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa spuna cine este Delacroix sau Chagall, nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in "Sarmanul Dionis" si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat "Cina cea de taina" si de ce Visconti a ales romanul lui Thoman Mann ca sa faca un mare film. Ei o sa va invete doar sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.
Nu va mai luati dupa ziare, nu dau doi bani pe deneratia voastra. Nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat, iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti platiti pe masura, adica prost. "Eleva porno" este un exemplu.
Nu cititi ziarele, cititi doar cateva, cele care va informeaza. Nu sariti la orice promotie, fiti mai selectivi. Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. O sa le fie mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de "distrusi", iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequila. E timpul sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta pentru ca veti intra in viata adanc de tot si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.
Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta.Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic, pentru ca hotii nu contruiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa se opreasca.
O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu dar sigur copii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc. Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi, puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va murdareasca! Dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat! Fiecare picatura de noroi sunt bani care n-au ajuns pe strada aia! Trebuie sa schimbati asta! Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deoseobesc Binele de Rau. Din prezentul amarateia astea de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai mult buni, cu atat veti sufoca Raul. Nu e imposibil!
Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni! Si raspanditi-va precum lacustele.Nu ii invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, de baietii de oras, dupa 39 de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Ori trofeele astea sunt trecatoare, cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt calea! Priviti unde ne-a adus setea de bani! Nu va resemnati! Asta nu duce nicaieri. "Capul plecat sabia il taie". Protestati, luptati, protestati, cu scop insa, nu de degeaba, ca astfel se tranforma in latrat. Invatati legile, invatati-va drepturile, atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste si veti intelege ca trebuie sa le schimbati.
Pare greu si cere timp. Dar Doamne! Voi aveti timp! Si pentru voi nimic nu e greu.Voi nu intelegeti ca voi sunteti SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor atunci abia copiii vostri voi mai avea o sansa, caci sansa vine o data la o generatie! Noi am pierdut! Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap Alb! Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa ii alegeti si sa nu ii invidiati. Sa nu ii invidiati! Lor le va fi cel mai greu, vor avea gloria, dar si cosmarul! Vor fi salvatorii vostri dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi si trebuie sa ii cautati de pe acum! Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii, altfel veti pieri odata cu noi si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si ei vor castiga. Cine sunt ei?! Ii stiti foarte bine, ii vedeti in ziare in fiecare zi. Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale, lupta cunoasterii. Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de abia atunci veti sti sa luptati cu adevarat. Nu va amagiti cu prezentul. Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?
vineri, 17 februarie 2012
Allow me to do this...my friend...
"[...] The failure I consider most major is so important that if it wouldn’t have happened, my life would have been different by now. And I am talking about disappointing a certain person in particular. We, guys always seek for the perfect balance between looks, personality and skill when it comes to choosing a girl and that balance is hard to find, but I was a lucky. She was great to me, nice looks, cute, awesome crazy personality and intelligence. We were made for each other, and we have been …until some point. She had one big flaw that I could have been able to cope with, but I refused to do so because of lack of interest: she was too sentimental. She was living in her own designed world, read psychological books, saw psychedelic films and more, she was so upfront about expressing her feelings. I mean, I was too, but to me expressing my feeling resumed to a short “I love you”. I was seeing her daily suffering because I was too much of an “earthling” and could not meet her psychological needs. I was too much of a self centered egomaniac, took everything for granted and not even once tried to change in the direction she asked me to and did not take advice, suggestion or any complaint from her. My problem is not that I can’t be profound as well, because I can, my problem is that I didn’t even tried to be. I know how to analyze my feelings, I also know how to talk about them and I like things that are psychologically stirring. Is just that I kept those moments for myself and did not share them with her, and when she was willing to share hers, her voice would hit a deaf wall. Walls are even better, because they vibrate and thus answer back, me , on the other hand, I was stiff as dead. [...]".
Source
Source
joi, 16 februarie 2012
About this thing called "LOVE" in real life...
Dragostea...ce este dragostea? E intrebarea ce-mi vine din ce in ce mai des in minte de fiecare data cand creierul mi se elibereaza. Avem sute, mii, milioane de surse de informare. Nimeni nu ne va putea gasi o definitie certa, concreta. Pentru ca suntem personaje individuale, avem caractere diferite, deci, moduri de perceptie diferite. Sigur, putem spune ca, dragostea e ca in filme. Cei doi se iubesc, sentimentele devin din ce in ce mai puternice, fluturasii bat din ce in ce mai puternic din aripi in stomacel si aia e. Stim cu totii ca nu e asa. Ca filmele de dragoste nu fac decat sa ne frustreze. Si, la final, ca sa fie tacamul complet, iti baga o piesa care n-are nicio legatura cu continutul filmului, doar ca sa-ti zica: "Lasa amice ca o sa-ti gasesti si tu dragostea. Ba nu, n-o sa ti-o gasesti, ai dreptate!".
Si atunci iar incep sa ma intreb, daca ca in filme nu e, ce e dragostea? E un sentiment complex, deisgur, ceea ce face ca o definitie clara, concreta, precisa, sa nu existe. Practic, e un lucru pe care il stim cu totii, il cunoastem, il simtim, dar nu putem sa-l definim. Poate nu suntem destul de dezvoltati intelectual sa putem defini dragostea.
Anumite studii arata ca dragostea e o boala. Unii cercetatori spun ca ea tine 4 ani, altii spun ca tine 2 s.a.m.d. Nu cred.
"Iubirea e un sentiment vulgar"....Da..asa este.
Si atunci iar incep sa ma intreb, daca ca in filme nu e, ce e dragostea? E un sentiment complex, deisgur, ceea ce face ca o definitie clara, concreta, precisa, sa nu existe. Practic, e un lucru pe care il stim cu totii, il cunoastem, il simtim, dar nu putem sa-l definim. Poate nu suntem destul de dezvoltati intelectual sa putem defini dragostea.
Anumite studii arata ca dragostea e o boala. Unii cercetatori spun ca ea tine 4 ani, altii spun ca tine 2 s.a.m.d. Nu cred.
"Iubirea e un sentiment vulgar"....Da..asa este.
joi, 2 februarie 2012
miercuri, 1 februarie 2012
Montauk in February
Give it a listen while you read.
Random thoughts for Valentine's Day, 2004.Today is a holiday invented by greeting card companies to make people feel like crap. I ditched work today. Took a train out to Montauk. I don't know why. I'm not an impulsive person. I guess I just woke up in a funk this morning. I gotta get my car fixed.
It's goddamn freezing on this beach. Montauk in February, brilliant.
Page is ripped out. I don't remember doing that. It appears this is my first entry in two years.
Sand is overrated. It's just tiny litle rocks. If only I can meet someone new. I guess my chances of that happening are somewhat diminished seeing that I'm incapable of making eye contact with a woman I don't know.
Maybe I should get back together with Naomi. She was nice. Nice is good. She loved me.
Why do I fall inlove with every woman I see who shows me the least bit of attention?
Random thoughts for Valentine's Day, 2004.Today is a holiday invented by greeting card companies to make people feel like crap. I ditched work today. Took a train out to Montauk. I don't know why. I'm not an impulsive person. I guess I just woke up in a funk this morning. I gotta get my car fixed.
It's goddamn freezing on this beach. Montauk in February, brilliant.
Page is ripped out. I don't remember doing that. It appears this is my first entry in two years.
Sand is overrated. It's just tiny litle rocks. If only I can meet someone new. I guess my chances of that happening are somewhat diminished seeing that I'm incapable of making eye contact with a woman I don't know.
Maybe I should get back together with Naomi. She was nice. Nice is good. She loved me.
Why do I fall inlove with every woman I see who shows me the least bit of attention?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)