sâmbătă, 24 decembrie 2011

Untitled.

Asa cum mi l-am imaginat de pe vremea cand inca ma jucam cu papusi Barbie. Asa cum mi l-am imaginat cand am mai crescut si visam la o nunta ca in povestile cu Cenusareasa sau cu Alba ca Zapada. Asa cum mi l-am imaginat cand am crescut si mai mult si vroiam sa fiu cu el in parc intinsi pe iarba admirand albastrul cerului senin sau stelele pe bolta cereasca intr-o seara de vara.
Este el, care ma va imbratisa foarte masculin cand voi avea nevoie de sprijin, cand voi avea nevoie de umar pe care sa plang, cand voi avea nevoie de cineva sa-mi tina capul sus. Si o va face. Cu foarte multa pricepere si indemanare. Si imi va oferi acea privire parinteasca, oarecum autoritara, cand voi avea nevoie de un sfat.
Si am unele momente in care l-as vrea numai pentru mine. As vrea sa ma sufoc in mirosul lui, sa ma topesc in bratele lui, sa-i smulg buzele sa fie doar ale mele, sa-i scot ochii sa-i admir numai eu si sa ma priveasca numai pe mine, sa ma strecor in urechile lui sa ma auda doar pe mine soptindu-i cat de mult il iubesc si sa-l strang in brate atat de tare incat sa devenim una si aceeasi persoana.
Si atunci cand suntem impreuna, dorm in patul lui, in stanga lui, intr-o camera de copil, unde sunt lipite stelute pe fereastra si bratul lui drept, ma inconjoara si ma trimite intr-o lume a mea, o lume perfecta, in care bem apa dintr-un izvor al inimii lui.
Si cand sunetul vocii lui imi gadila urechile, simt ca inima imi sparge pieptul si ca fluturii din stomac se transforma in niste fluturi imensi care imi rod pantcele cu fluturatul aripilor lor.
Il iubesc cum cheia sol isi iubeste notele muzicale pe portativul cu cinci linii, la fel cum filmul fotografic isi iubeste camera obscura. Ii iubesc fiecare milimetru al corpului si fiecare sentiment pe care il nutreste, pentru ca imi accepta fiecare meteahna si pentru felul in care imi invata fiecare idee si imi corecteaza fiecare defect.
Craciunul fiind, mi-as fi dorit sa-l am in bratele mele, sa-i soptesc caldura sufletului meu si sa-i trec degetele prin par si pe spate incetisor si sa se sfarseasca totul intr-un sarut cald de cateva minute. Dar ma multumesc cu el, in adancul inimii mele, loc de unde nu va fi sters niciodata, loc in care isi doreste cu atata ardoare sa ramana...

And that, baby, is my present for you. Thanks.

vineri, 23 decembrie 2011

Nu este timp !

E adevarat ca tara noastra nu trece printr-o perioada tocmai roz. E adevarat si ca lucrurile par sa nu se indrepte deloc. De ce se intampla treburile astea stim cu totii, ca ne place sau nu, ca vrem sa admitem sau nu, se intampla pentru ca cei de sus, cei ce spun ca ei conduc tara, fura. Fura pentru a isi cumpara masini de care nici nu se pot bucura, pentru ca s-au bagat si in banii de autostrazi, pentru a isi construi case in care nu au timp sa locuiasca, sunt prea ocupati cu furatul. Si uite asa un doctor castiga in jur de 3000 de lei pe luna pentru ca salveaza vieti, un profesor castiga in jur de 2000 de lei pe luna pentru ca cultiva informatii pe creierele oamenilor, iar un politician castiga 30000 de euro pe luna ca sa ne faca pe noi, restul populatiei, sa credem ca ei conduc tara.
Dar, dragilor, nu v-ati saturat sa va plangeti ca salariile sunt mici, ca statul nu ajuta, nu v-ati saturat de carcotiti persoanele publice din politica Romaniei, cum si cat au cheltuit pe vacante, masini sau cat de "in trend" sunt femeile din Parlament? Pentru ca asta se face! Se carcoteste, se plange, dar nimeni nu indrazneste sa se ridice in picioare si sa spuna "STOP!". Si voi sperati la mai bine. Voi sperati ca va vor acorda subventiile la electricitate si ca de luna viitoare va vor adauga 100 de lei la salariu. Nu, asta nu se va intampla. Nu acum si nu peste 10 ani. Din contra, salariile vor scadea de la luna la luna iar pe facturile de la electricitate veti observa o crestere a sumei de plata considerabila cu fiecare luna.
Pai cum sa se amelioreze cumva "starea generala a tarii" daca generatia ce vine din urma, "viitorul Romaniei" este format din adolescente de 15-20 ani care singurele griji care le au sunt inaltimea tocurilor, lungimea rochiei si preturile fardurilor de la L'Oreal si adolescenti care nu isi mai masoara superioritatea in notele de la scoala, ci in grade de alcool % iar singurele liste care le au este cu numarul fetelor care au reusit sa le seduca, acele "trofee" de care am auzit cu totii. Pentru ca ei nu mai citesc Tolstoi, Dostoevski sau Goethe, ei citesc acum prospectele anticonceptionalelor si reviste pentru barbati, iar in ochii lor profesorii nu sunt oamenii care au invatat o viata intreaga sa-i invete pe ei carte, profesorii sunt niste fraieri luati in batjocora pentru ca le ocupa timpul lor pretios cu lectii lungi si plictisitoare.
Cand intrebi azi o domnisoara :"Tu ce vrei sa te faci cand te faci mare?", sa nu te miri ca opt din zece fete iti vor raspunde "fotomodel". Tu nu le vezi cum vor sa-si ascunda cei 15 ani sub o masca a unei doamne de 27 cel putin. Tu nu vezi cum au lasat papusile pentru cluburi si au aruncat pixul din mana pentru un pachet de tigari? Cat despre ei...fetele care invata pentru examenul de a doua zi sunt fraiere, ca uite ce distractie au ratat la discoteca.Si ii mai auzi ca femeia ideala, e o femeie independenta. Patetic. Nu e deloc de mirare ca ponderea de promovare a examenului de Bacalaureat nu trece de 60%.
Iar voi va plangeti. Nu este timp de plans de mila. Vreti ca tara asta sa fie un loc mai bun. Vreti cresteri a salariilor si vreti ca cei de sus sa se opreasca din furat. Educati-va copiii, oameni buni.

joi, 22 decembrie 2011

Craciun? NU.

Ce este Craciunul?
Craciunul sau Nasterea Domnului este o sarbatoare crestina celebrata la 25 decembrie (in calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (in calendarul iulian) in fiecare an. Ea face parte din cele 12 sarbatori domnesti (praznice împaratesti) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sarbatoare dupa cea de  Pasti si de Rusalii. In anumite tari, unde crestinii sunt majoritari, Craciunul e de asemenea sarbatoare legala, iar sarbatoarea se prelungeste in ziua urmatoare, 26 Decembrie: a doua zi de Craciun. De la debutul secolului al XX lea, Craciunul devine si o sarbatoare laica, celebrata atat de catre crestini cat si de catre cei necrestini, centrul de greutate al celebrarii deplasandu-se de la participarea in biserica la rit spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Mos Craciun".

Asta ne spune Wikipedia. Ce este de fapt Craciunul? Craciunul e o perioada a anului, in iarna, in care lumea se grabeste, se agita, o perioada care e foarte bine vazuta prin ochii comerciantilor dar si perioada in care medicii nu isi mai vad capul de "toxinfectati alimentar" si de adolescenti in coma alcoolica.
Da. Craciunul nu mai este cu siguranta o sarbatoare crestina ci una comerciala. Pentru orice fel de business man, perioada Craciunul trece ca o mana cereasca. Nu invinuiesc pe nimeni, bineinteles.
Frustrarea mea insa vine de la faptul ca oamenii, da, noi, oamenii facem cu acest prilej ca lumea sa devina si mai urata. Suntem nervosi ca, uite, e aproape Ajunul Craciunului si n-am terminat inca de gatit zece mii de feluri de mancare, care in final, cine le mananca? N-am terminat de facut cumparaturi si asa ajungem sa injuram pe cel din fata noastra la coada la casa in supermarket. Nu ne-am cumparat inca pantofii perfecti care sa se asorteze cu rochia pentru petrecerea de Craciun, de la care oricum o sa plecam beti morti si cui o sa-i mai pese daca margelele sunt asortate cu rochia si pantofii?
Cati dintre voi stiti de fapt care este semnificatia bradului de Craciun, a globuletelor si a ghirlandelor care le atarnati cu atata sarguinta in fiecare an in copacelul "vesnic verde"? Cati dintre voi stiti ca imaginea lui Mos Craciun, batranelul cu barba alba, grasut si imbracat in rosu, care poarta sacul de aceeasi culoare si calatoreste in lungul si in latul lumii sa daruiasca jucarii copiilor cuminti,  este de fapt creata tot de un comerciant si ca astfel a devenit celebru? Foarte putini. Ceea ce e foarte trist.
Nu este vorba doar de Romania. In intreaga lume, "masinaria media" a facut sarbatoarea Craciunului sa se transforme din motive de smerenie, atitudine crestina de mila si recunostinta, in motive de blasfemie. Si uite asa, in loc sa ne bucuram de momente de liniste si tihna in familie, ne bucuram de lumea asta democratica si plina de bunuri materiale. Si ne incapatanam sa o facem mai intens si mai intens in fiecare an.
Si pentru ca mersul la colindat pentru mere si covrigi nu se mai intampla, masa in familie se confunda de cele mai multe ori cu iesitul la cluburi, iar Mos Craciun este inlocuit cu animatoare pe cuburi in discoteci, o sa ma ascund in casa toata perioada asta si o sa incerc sa trec peste agitatia clasica.

CRACIUN FERICIT.

miercuri, 21 decembrie 2011

Human VS. Robot


Rules of a lady (part I)

1. Ca sa obtii trebuie sa lupti din greu.
2.Fii femeia pe care si-o doreste un barbat, nu femeia care isi doreste un barbat.
3.Intotdeauna accepta un compliment.
4.Daca el pleaca si renunta la tine, aminteste-ti e pierderea lui, nu a ta.
5.Daca nu te respecta, atunci tu meriti ceva mai mult.
6.Esti frumoasa si nimeni nu are dreptul sa-ti spuna ca nu esti.
7.Nu visa la un barbat care nu vrea sa iti asculte visele.
8."Look like a butterfly, sting like a bee.".
9.Niciodata sa nu iti pierzi increderea.
10.Acopera-te. Fiind un mister este mult mai sexy decat sa iti arati fiecare centimetru patrat al corpului tau.
11.Ca esti singura nu inseamna ca esti slaba. Inseamna ca esti suficient de puternica sa astepti pana apare ceea ce meriti.
12.O adevarata doamna isi tine intotdeauna capul sus, nu si nasul!
13.Daca te astepti sa iti dea timp pentru ca esti femeie, atunci da-i timp pentru ca e barbat.
14.Nu lasa niciodata un barbat sa te defineasca.
15.S-ar putea sa nu ai nicio valoare in fata cuiva, dar in fata altcuiva sa fii nepretuita. Nu iti uita valorile.
16.Nu uita de sperantele tale si nu lasa garda jos.
17.Comporta-te ca o doamna, gandeste ca un domn.
18.Aminteste-ti. Daca el vrea, o va face.
19.Pentru ca iubesti sa fii decenta, mesteca cu gura inchisa.
20.Nu-l pune niciodata sa iti scoata catelul, daca nu il vrei langa tine pentru o perioada foarte lunga.
21.O muscatura a buzei subtila, foarte putin observabila are o putere magnifica. Foloseste-o cu atentie!
22.Fii rafinata, politicoasa, vorbeste bine!
23.Cu clasa si fabuloasa, mereu!
24.Increderea in tine e sexy.
25.Rochiile tale ar trebui sa fie destul de stramte incat sa se vada ca esti femeie si destul de larga sa se vada ca esti o doamna.
26.Nu regreta niciodata ceva ce te-a facut sa zambesti candva.
27.O adevarata doamna nu porneste niciodata certuri, dar cu siguranta stie cum sa le incheie.
28.Nu eticheta barbatii. Nu sunt la fel.
29.Daca vrei ca un barbat sa nu se joace cu inima ta, atunci nici tu nu te juca cu inima lui.
30.Nu poti sa fii frumoasa daca nu esti fericita.
31.Mesteca ca si cum ai avea un secret.
32.O femeie nu poate sa fie niciodata prea stilata.
33.Nu il astepta pe Fat Frumos sa vina sa te salveze. Aminteste-ti, barbatii gasesc femeile independente foarte atractive.
34.Niciodata nu privi inapoi. Cu siguranta inca te priveste.
35.Fusta ar trebuie sa fie suficient de lunga incat sa acopere, insa suficient de scurta sa mentina discutia interesanta.
36.Frumusetea atrage atentia, dar personalitatea fura inima.
37.Anorexia e o boala. Nu un tratat de moda.
38.O doamna face un barbat sa zambeasca, imbracata.
39.Intotdeauna imbraca-te ca si cum te-ai intalni cu cel mai mare dusman al tau.
40.Comporta-te intotdeauna ca si cum ai purta o coroana imvizibila.
41.Inteligenta e sexy. Nu te juca prostesc.
42.Cauta definitia "sofisticatului". Insutesteti-o.
43.Te-ai limitat. Ai pierdut.
44.Imperfectiunea e frumusete, nebunia e inteligenta. Fii mai bine ridicola decat plictisitoare.
45.Daca trebuie sa spui "DA" spune-o din toata inima, daca trebuie sa spui "NU" spune-o fara frica.
46.Succesul e cea mai dulce razbunare.
47.Daca inseala cu tine, o sa te insele si pe tine.
48.Daca tipi in timpi ce te certi, ai pierdut deja.
49.E adevarat, frumusetea i-a atras, dar personalitatea i-a tinut acolo.
50.Zambetul tau ar trebui sa schimbe lumea si nu invers.

marți, 8 noiembrie 2011

Haruki Murakami - La capatul lumii si in tara aspra a minunilor

<<Datorită stilului şi temelor abordate Haruki Murakami a fost comparat adesea cu Franz Kafka. Marin Sorescu spunea în eseul său "Kafka şi Romanul Modern" că "Meritul lui Kafka este că a subţiat proza, debarasând-o de osânda descrierilor. Nu mi se mai povesteşte pe larg "tolstoian" acţiunea "se duce să bea apă". Dacă pleacă să bea apă atunci evenimentele se precipită, eroul ajunge la fântână, cade înauntru, moare şi se face stafie în aceeaşi pagină." Murakami continuă această tradiţie a romanului modern, performând cu o viteză uimitoare o disecţie totală a pshicului uman, ducându-ne într-o călătorie uimitoare prin părţile nevăzute ale oraşului Tokyo, ţara aspră a minunilor, şi sondând subtil periferiile subconştientului, mai bine zis capătul lumii.


Romanul este alcătuit din două planuri narative, la fel de stranii şi importante în analiza psihologică a protagonistului. Primul plan este situat în Tokyo, unde un bărbat transformat de o corporaţie într-un calculator uman este angajat de un savant straniu care trăieşte în canalele de sub oraş, dar se găseşte prins imediat într-un război informaţional. Cel de-al doilea plan este descris de un personaj care ajunge la capătul lumii, un oraş împrejmuit de ziduri, unde i se separă umbra de trup şi este trimis să citească vise din cranii de unicorn. Deşi legătura dintre cele două plane nu este evidentă iniţial, autorul se mulţumeşte să arunce numeroase indicii pe parcurs înainte de a clarifica complet problema.


Planul "real" este unul a muzicii şi filmelor, protagonistul fiind un bărbat de vârstă medie, divorţat, unicul supravieţuitor al unor experimente de modificare a undelor cerebrale. Programat de o mega-corporaţie pentru a face calcule incredibil de complexe în minte, el lucrează pentru un savant bătrân al cărui laborator se află în subteranele oraşului, locuri pândite de fiinţe numite "întunegri". Toată acestă parte a romanului este un fel de satiră adusă romanelor cyberpunk, scrisă la pas cu moda şi uşor de înţeles de cititori din orice ţară. Personajul-narator citeşte Dostoevsky, ascultă Bob Dylan, bea Jack Daniels şi se uită la filme clasice. Când va afla ce se întamplă cu adevărat cu el se va dovedi straniu de înţelegător şi va începe să reflecte asupra existenţei sale, petrecându-şi ultime ore în parc sau conducând prin oraş ascultând muzică.


Celălalt plan este plin de imagini şi sunete, muzica şi sentimentele fiind ca nişte cuvinte care-ţi rămând pe vârful limbii dar nu poţi să le rosteşti niciodată. Tăierea umbrei de către Paznic reprezintă ruperea sufeltului şi lăsarea conştiinţei să reflecte la rece aspura propriei condiţii. Personajul va fi lăsat să dezlege singur misterul, citind visele din craniile unicornilor şi explorând oraşul straniu împrejmuit de Zidul impenetrabil.


Ce îl separă pe Murakami de Kafka este felul în care acesta îşi priveşte propria operă. Japonezul preferă să dea o mână de ajutor cititorului, explicând mai multe lucruri decât scriitorul ceh. Acest lucru face proza sa mai accesibilă şi o deschide unei mase mai mari de oameni. Finalul cărţii este nostalgic şi reflectă intens asupra condiţiei umane, căutând adevărurile universale din ambele lumi, cea aspră a minunilor şi cea magică de la capătul lumii. Dar după cum spune şi naratorul ţării aspre a minunilor: "Adevărul este de fapt o noţiune abstractă ce se foloseşte doar în situaţii extreme, deşi noi vrem ca acest concept să cuprindă totul." În cele din urmă totul se sfârşeşte în ambiguitate, "A Hard Rain"™s A-Gonna Fall, am vrut să-i explic dar m-am lăsat păgubaş. Mi se părea prea multă bătaie de cap."


Şi alegerea finală nu va fi o alegere adevărată, într-o lume în care adevărul nu mai este decât un concept relativ şi existenţa o iluzie ţesută pe două plane. O lectură intens recomandată pentru oricine.


"Am rămas complet singur la periferia existenţei mele. Nu mai am unde merge, dar nici unde mă întoarce. Aici e capătul lumii. Lumea se opreşte aici. Şi încremeneşti.">>

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Right..

"Deci chiar ai de gand sa pleci? Lasi tot ? Lasi familie , lasi prieteni , lasi job...ma lasi pe mine?!Pleaca...pleaca...pleaca si daca ...daca ti-e mai bine, inseamna ca ti-e mai bine, nu?

S-a plictisit. De aia a plecat. Ca sa nu se mai plictiseasca.(<<Pleaca..si daca ti-e mai bine, inseamna ca ti-e mai bine nu?>>).
Are dreptate fata asta. Asta...care a plecat, cu care eram io. Macar..macar ea are coaie sa plece. Oare pe acolo se casca mai mult? Sau mai putin? Ca daca se casca mai putin...ca daca se casca mai putin ma-nscriu si io. Uite cum ai reusit tu sa-mi amintesti de ce n-as pleca niciodata nicaieri! Langa mine e un chiosc unde..langa mine e un chiosc unde fac gogosi bestiale, bestiale gogosi...BESTIALEEE! Si de fiecare data cand cobor...de fiecare data cand cobor sa-mi iau e unu' care casca. Si casca si pustiu de langa el. Si casca si tanti care sta pe banca cu o sacosa de panza in mana. Si ma ia si pe mine , da' ma abtin!! Si dupa aia ma apuca scarba si ma gandesc..dupa aia ma apuca scarba..si in loc sa ma gandesc "mm gogoasa", ma gandesc :"ce dracu' m-am trezit io in dimineata asta?". Si dupa aia ma uit in jur...da frate. Si ma uit in jur si toti sunteti imbracati in gri. Si vad cum sunt..plictisiti..obositi..se uita in gol! Stiti voi ceva ce nu stiu io? Sau stiu io ceva ce nu stiti voi? Poate ca asta faceti cand cascati..imprastiati sictir. Da frate , da! Sictir! Sunteti ...tristi. Sunteti mediocri si vreti ca toata lumea sa fie la fel. Daca n-aveti voi...daca voi n-aveti sa n-aibe nimeni?! Pai atunci stiu io ceva ce nu stiti voi! Io nu vreau sa fiu asa! Nu vreau sa fiu asa! Cascatu' e atat de nociv ca..adidasii ,ca supermarketurile cu cinspe case din care merge una singura, ca aia care claxoneaza la stop cand e rosu, cand oricum nu a unde sa te duci, ca idiotii care arunca gunoaie de la balcon, ca soferii de taxi care nu te iau in cursa ca prea scurta, ca bodyguarzii care se imbraca intr-o uniforma si gata..sunt Rambo, ca vanzatoarele care te trimit la colt sa schimb ca n-au sa-ti schimbe ele, ca tarfele care fac muie pe bonuri de masa, pe bonuri de masa!!, ca gratarele facute pe marginea soselei in praf si fum...si-ar mai fi..
Si tu ce te uiti asa la mine? Pe bune ce te uiti asa la mine? Crezi ca nu stiu cine esti? Stiu foarte bine cine esti, fraiere! Nu te plangi tu in fiecare zi colegilor tai de sindicat ca viata ta e de cacat si ca o sa-ti iei lumea in cap de parca ai avea vreodata tupeul sa faci chestia asta. N-o sa ai tupeul asta! Da! In ziua aia, pe Magheru o sa treaca o hoarda de inorogi si-o sa se..o sa se cace bezele si o sa se baseasca curcubee. Da! In ziua aia o sa te duci pana la munte..ca oricum ..tupeu sa depasesti Poiana nu cred ca ai pentru ca..esti limitat! Asta esti! Ai cascat, te-ai limitat! Traiti degeaba..asta e, traiti degeaba.Va treziti in fiecare dimineata doar pentru ca suna ceasu' da'..de ce l-ati pus sa sune habar n-aveti.
Si io imi fac griji ca o sa sufar dupa fata asta. In loc sa alerg dupa ea, sau in loc sa ma duc sa-mi iau si io o gogoasa ca omu'..stii ce-mi vine sa fac? Sa ma duc spre cel mai apropiat cimitir, sa ma asez p-o banca..si s-astept.A..si sa casc. Pentru ca oricum toata turma face la fel. Si-mi fac probleme ca o sa sufar dupa fata asta?! N-o sa sufar pentru ca ..pentru ca voi ma futeti incet, incet, incet, incet, incet cu cascatu' asta al vostru. Pana cand o sa ajunga o gagica ca asta sa-mi dea papucii intr-o cafenea si mie n-o sa mai imi pese!
Hopa...se trezeste cascatu'!"

vineri, 4 noiembrie 2011

Lets hear your speech, baby !

I am trying to describe these things not to relieve them in my present boundless misery, but to sort out the portion of hell and the portion of heaven in that strange, awful, maddening world love.


Care e cel mai rau lucru despre aceasta umilinta? Este vorba despre cum va reflecta chestia asta asupra mamicii si taticului tau? Nu stiu exact ce ar trebui sa iti doresc, dar sunt convinsa ca ne vom distra de minune. Ce gust iti lasa toata chestia asta? Da...stiu.Bineinteles ca stiu...ieftin, metalic..ca si cum ai suge o moneda veche si ruginita.

Stii ce ma irita? Ma irita faptul ca "Consecintele faptelor noastre ne strang de gat. Putin le pasa ca intre timp am devenit mai buni."(Nietzche) si chestia asta o port cu mine ca pe un obicei prost. Dar nu o sa incerc sa schimb pe nimeni, nu o sa incerc sa schimb lumea. Iar tu, sa nu te rogi sa ai o viata usoara, sa te rogi sa fii un om puternic.

Dar lasa. Sunt convinsa ca intr-o zi...intr-o zi asa cam ca asta cu semisoare si cu cateva picaturi de ploaie, o sa-ti amintesti de ea, dar, ceea ce iar ma intriga, este ca o sa iti amintesti de ea la fel cum o vedeai atunci, si la fel de putin o sa iti pese ca devenise mai buna. Sau poate si mai putin de atat. Iar asta nu o sa ajute la nimic.

Stii ce? Hai sa nu mai citam frustrati si sa ne lasam purtati de timp si de vantul toamnei. O sa vina vremea cand ...cand ..nimic.




P.S. Loved. You can't use it in the past tense.

joi, 3 noiembrie 2011

Vladimir Nabokov - Lolita,3,fragment.

"Dintr-o data ne-am pomenit indragostiti nebuneste, o dragoste chinuitoare, stangace, nerusinata ; lipsita de speranta, as adauga eu , fiindca aceasta frenezie a posesiunii reciproce s-ar fi putut alina doar daca particulele sufletelor si trupurilor noastre s-ar fi contopit si asimilat , dar iata ca nu eram in stare nici macar sa ne imperechem , asa cum copiii mahalalei ar fi gasit cu usurinta ocazia sa o faca. Dupa o tentativa nebuneasca de a ne intalni noaptea in gradina ei(detaliile ceva mai incolo), ni s-a mai permis doar sa tainuim intre noi la o oarecare distanta, dar sub privirile partii populate a plajei. Acolo, pe nisipul moale, la cativa metri departare de cei mai in varsta, noi doi stateam intinsi toata dimineata intr-un paroxism impietrit al dorintei si recurgeam, in spatiu si timp, la orice tertip binecuvantat ca sa ne putem atinge: mana ei se strecura prin nisip spre mine, degetele bronzate si subtiri se apropiau , se apropiau halucinante, genunchiul ei opalin pornea intr-o calatorie indelungata si prudenta ; uneori, un meterez ridicat intamplator de copiii mai mici ne oferea suficienta protectie pentru a ne atinge usor buzele sarate ; iar contactele acestea incomplete au impins trupurile noastre sanatoase, tinere si lipsite de experienta intr-o asemenea stare de exasperare, incat nu ne mai putea linisti nici macar apa albastra si racoroasa sub care noi doi ne tineam inca agatati unul de altul."