I am trying to describe these things not to relieve them in my present boundless misery, but to sort out the portion of hell and the portion of heaven in that strange, awful, maddening world love.
Care e cel mai rau lucru despre aceasta umilinta? Este vorba despre cum va reflecta chestia asta asupra mamicii si taticului tau? Nu stiu exact ce ar trebui sa iti doresc, dar sunt convinsa ca ne vom distra de minune. Ce gust iti lasa toata chestia asta? Da...stiu.Bineinteles ca stiu...ieftin, metalic..ca si cum ai suge o moneda veche si ruginita.
Stii ce ma irita? Ma irita faptul ca "Consecintele faptelor noastre ne strang de gat. Putin le pasa ca intre timp am devenit mai buni."(Nietzche) si chestia asta o port cu mine ca pe un obicei prost. Dar nu o sa incerc sa schimb pe nimeni, nu o sa incerc sa schimb lumea. Iar tu, sa nu te rogi sa ai o viata usoara, sa te rogi sa fii un om puternic.
Dar lasa. Sunt convinsa ca intr-o zi...intr-o zi asa cam ca asta cu semisoare si cu cateva picaturi de ploaie, o sa-ti amintesti de ea, dar, ceea ce iar ma intriga, este ca o sa iti amintesti de ea la fel cum o vedeai atunci, si la fel de putin o sa iti pese ca devenise mai buna. Sau poate si mai putin de atat. Iar asta nu o sa ajute la nimic.
Stii ce? Hai sa nu mai citam frustrati si sa ne lasam purtati de timp si de vantul toamnei. O sa vina vremea cand ...cand ..nimic.
P.S. Loved. You can't use it in the past tense.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu